MĂTĂRÍNGĂ s. f. 1. (Învechit) Jurubiță scul. Cf. ANON. CAR. 1 mătringă fhir galpen (a. 1 754). IORGA, S. D. XII, 68, cf. COMAN, GL. 2. (Regional) Organ genital masculin. Cf CIAUȘANU, GL., DR. V, 311, ALR I 1103/215,558 Merge moșul prin rogoz, Mare mătărîngă-a scos. (Porumbul). GOROVEI, C. 276. 3. (Regional) Ciomag mare și gros (Suseni Tîrgu Jiu). LEXIC REG. 45. 4. (Regional) Pîrghie. Com. din FRATA-CLUJ. 5. (Regional, la pl.) Lemnele care stau cruci la moara cu cai; cruci, răscruci (Comloșu Mare Jimbolia). Cf. H RV 177. – Pl.: mătărîngi. – Și: (regional) mătărîng; (BUDAI-DELEANU, LEX., DR. V, 311, ARH. FOLK VI, 297, ALR I 1103/215), motrînc (COMAN, GL.) motrínc (ib.) subst. ; mătringă (DR. V, 277) mătringă s. f. – Din magh. matring (motring). Cf. scr. motóruga, matáruga (P. Skok, în ZEITSCHRIFT, XLVII, 188).