mătăcină s.f. I (bot.) 1 Dracocephalum moldavica; <rar> melisă, melisă-turcească, <reg.> busuioc-de-munte, busuiocul-stupului (v. busuioc), roiniță. 2 (reg.) v. Citronelă. Melisă. Roiniță (Melissa officinalis). 3 v. Mătasea-broaștei (v. mătase) (Conferva rivularia). II (la pl. mătăcine; zool.; reg.) <reg.> mărgele (v. mărgea). Ouăle de broască sunt numite și mătăcine.