MĂTRUNĂ s. f. (Bot. ; prin Ban.) Talpa-ursului (Acanthus longifolius). PANȚU, PL., cf. CADE. După credința poporului matruna purtată cu sine ferește și apără pe om de toate relele. PANȚU, PL. 293, cf. com. din PĂDURENI-TIMIȘOARA. - Pl.: mătrune. – Și: matrúnă s. f. – Din scr. matruna.