Definiția cu ID-ul 1259633:
Tezaur
MĂTCÚȚĂ1 s. f. (Ban.) Soră de cruce, surată. Cei de o etate se titulează cu „frate” sau „soră”, „vere” sau „văruică”. . . și „matcuță”. LIUBA-IANA, M. 4, cf. H. XVIII 147. - Pl. : mătcuțe. – Cf. magh. m á t k a „logodnică, mireasă”.