MĂTCAL s. n. (Învechit) Șirag. 6 șiraguri de mărgăritar, 6 mătcaluri, cu pietri cu tot (a. 1 734). BUL. COM. IST. IV, 68. Mărgăritar[e], mutcaluri 20 și 6, mutcalul t[aleri] 10 și o brățare cu 40 de diamanturi de sumă t[aleri] 240. Cu acestea voi plăti datoria mea (a. 1 734). IORGA, B. R. 423. Un lanțuh aur cu 96 bulbuci. . ., 6 mătcalur[i] și o părech[e] sărji aur (a. 1 742). id. S. D. VI, 235, Cf. T. PAPAHAGI, C. L. - Pl.: mătcaluri. – Și: mutcál s. n. – Etimologia necunoscută.