mătanie s.f. (adesea constr. cu vb. „a face”) 1 închinăciune, plecăciune, ploconeală, reverență, temenea, <astăzi rar> compliment, <reg.> pleoștire, plocon, <înv.> plecare, <turc.; înv.> selamlâc, talâm. Face o mătanie în fața suveranului. 2 (la pl. mătănii; bis.) șir de mătănii, șirag de mătănii. Călugărul învârte mătănii între degete.