MĂSĂLĂU s. n. (Prin nordul Transilv. și Maram.) Loc unde petrece noaptea sau stă la amiază cireada de vite sau turma de oi. V. staniște, amiezătoare, meriză. Cf. T. PAPAHAGI, M. 224, CHEST. IV 54b/264, GLOSAR REG. ♦ (Regional) Despărțitură la stînă unde dorm boii (Dejani-Făgăraș). Cf. CHEST. V 34/28. - Pl.:? – Și: masalău s. n. T. PAPAHAGI, M. 224. – Postverbal de la măsălui.