MĂSĂLUÍ vb. IV. Intranz. (Prin nord-vestul Transilv.) A dormi, a poposi undeva peste noapte ; (învechit și popular) a mînca. Șî iar a nemerit șî ala fecior chiar în locu ala ce-au măsăluit celalalt fecior. CANDREA, Ț. O. 34, cf. 50. - Prez. ind.: măsăluiesc. – Mas + suf. -ălui.