MĂSLUITOR, -OÁRE s. m. și f. 1. Persoană care măsluiește cărțile de joc. V. trișor. Cf. POLIZU, DDRF, BARCIANU. 2. P. e x t. Falsificator. Cînd s-a aflat această cifră [a șomerilor], lumea a știut că o măsluire în plus a fost pusă la cale în această țară de măsluitori. BOGZA, A. 1. 568. – Pl.: măsluitori, -oare. - Măslui + suf. -tor.