MĂSLIN, măslini, s. m. Arbore din familia oleaceelor, cu frunzeie persistente, de culoare verde-deschis pe partea superioară și albă-argintie pe partea inferioară, cultivat mult în regiunile mediteraneene pentru lemnul lui și mai ales pentru fructele lui, numite măsline, bogate în ulei (Olea europaea). Prinzînd în apa vremii rădăcini, Statui și oase albe sub măslini. BOUREANU, S. P. 3. Casele mici de piatră se înșiră ca niște pete albe pe malul roșietic. Printre ele cresc rari măslini slabi, noduroși, abia ducîndu-și zilele în pămîntul pietros. BART, S. M. 54. Expr. Ramură de măslin = simbol al victoriei și al păcii. ◊ (Cu sens colectiv) Muntele cu dafini, cu dumbrave de măslin. EMINESCU, O. IV 192. – Variante: maslin (CONTEMPORANUL, III 654) s. m., (învechit și popular, prin confuzie cu numele fructului) maslină (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 252, ALECSANDRI, P. P. 405) s. f.