MĂSLÁG subst. 1. (Învechit și regional) Ciumăfaie (Datura stramonium). Cf. LB, DDRF, ALEXI, W., TDRG. Frunzișoară și-un maslad, Cîtă lume-i pe-un meleag, Nu-i ca mine supărat. ȘEZ. I, 49, cf. III, 20. 2. Fruct toxic al plantei tropicale Anamirta Cocculus, în formă de boabă roșie de mărimea unei alune, folosit uneori pentru a ameți peștii spre a-i pescui mai ușor. Umplînd o cană cu apă, în care au băgat mislic. BĂRAC, T. 58/4. Se cumpără de la farmacie „boabe de pește”, „gogoși de pește”, „măsleac” sau „măslad”. . . din care se face apoi otrava pentru aruncat în pîraie. ANTIPA, P. 91. Nu pot fi nici gustoși și nu mai puțin sănătoși peștii prinși prin narcotice ca turta-lupului, mislicul sau gogoși de pește. ATILA, P. 142. Mai foloseau și „mislicul”, pe care îl pisau bine și-l amestecau cu carne. . . Toți peștii cari mîncau astfel. . . mureau. DRAGOMIR, O. M. 17. Aruncă mislic în apă pentru a ameți peștii și a-i putea prinde mai ușor. Com. din LANCRĂM-ALBA IULIA, cf. ALR II 2 651/310, 316, 365. 3. P. ext. (Regional) Carne tăiată mărunt care servește ca nadă pentru pești. Com. din VLĂSINEȘTI-DOROHOI, cf. ALR II 6 251/250, 272. ♦ P. g e n e r. Nadă, momeală (care se pune într-o cursă) (Moișeni-Sighetul Marmației). ALR 1 736/345. 4. (Regional) Cereale încolțite din care se face rachiul (Cristești-Botoșani). ALR II 6 351/414. Și: (regional) măslád, măsleág (ANTIPA, P. 784), măsleác, măzlág (ALR I 1 736/345, ALR II 6 251/346), măzlác (ALR II 6 251/250, 272, 279, 284), măzlád (ib. 6 251/349), maslát (ib. 6 251/361), mazlác (ib. 6 251/310), mîslág (BARCIANU), mislic subst. – Din magh. maszlag.