Definiția cu ID-ul 1254824:
Tezaur
MĂRĂNDĂU s. m. (Prin Maram.) Copil nelegitim. Cf. T. PAPAHAGI, M. 225, DR. VII, 396. - Pl.: mărăndăi. – Etimologia necunoscută. Cf. m ă r ă d u i, m o r î n d ă u.
MĂRĂNDĂU s. m. (Prin Maram.) Copil nelegitim. Cf. T. PAPAHAGI, M. 225, DR. VII, 396. - Pl.: mărăndăi. – Etimologia necunoscută. Cf. m ă r ă d u i, m o r î n d ă u.