MĂRUNTAIE, MĂRUNTĂI sf. pl. 1 Organele din interiorul corpului la om și la animale (mațe, ficat, plămîni, splină, etc.): ~ de porc, de pasăre; eu șed călare în inima (femeilor și... știu toate măruntaile dintr’însele (CRG); și măruntaiele din om tot se ceartă uneori (CAR.); această știre m’a pătruns pînă ’n adîncul măruntaielor (GN.) ¶ 2 Adîncime: parc’ar fi voit să pătrundă cu vederile pînă în măruntaiele pămîntului (GN.); un glas adînc, puternic, ce părea că iese din măruntăile munților (GN.) [lat. mĭnutalia].