măruntaie s.f. pl. I 1 (anat.; la oameni și la animale) viscere, <livr.> viscerație, <înv. și pop.> mărunțuș, vintre (v. vintre), <pop.> mărunțiș, <reg.> mărunțele (v. mărunțel), mățăcăi, pecie, <fig.; înv. și pop.> rărunchi¹. Medicamentele digitalice provoacă o vasoconstricție în toate măruntaiele. 2 adânc, adâncime, afund, fund, profunzime, străfund, <reg.> afundiș, afunzime, <fig.> baiere (v. baier), <fig.; înv.> mațe (v. maț). În măruntaiele pământului se găsesc importante zăcăminte de fier. 3 fig. <fig.> viscere, <fig.; livr.> viscerație, <fig.; înv. și pop.> rărunchi. Lacrimile ei îi răscolesc măruntaiele. II 1 (înv. și reg.) v. Bagatelă. Fleac. Mărunțiș. Nimic. Prostie. 2 (colect.; fin.; arg.) v. Mărunt. Mărunțiș. Monedă.