MĂRTĂCÍ vb. IV. Tranz. A pune martaci la un bordei, a propti cu martaci. Cf. ȘIO II₁, 406. Am o casă dezvâlită, Întîi o mărtăcesc La urmă o-nvelesc (Opinca). MAT. FOLK. 536. C-un pai de șovar învălii o casă ș-un coșar. Întîi îl învelii Ș-apoi îl mărtăcii (Piciorul în cizmă). PĂSCULESCU, L. P. 94, cf. PASCU, C. 177. - Prez. ind.: mărtăcesc. – V. mărtac.