mărturisire sf [At: CHEIA ÎN. 1^v/15 / Pl: ~ri / E: mărturisi] 1 (înv) Propovăduire a unei credințe, a unei învățături morale Si: (înv) mărturisit¹ (1), măirturisitură (1). 2 Afirmare a unor convingeri, opinii, sentimente etc. Si: mărturiseală (1), mărturisit¹ (2). 3 (Spc) Declarație făcută în fața unei instanțe de judecată, de cercetare etc. Si: depoziție, mărturisit¹ (3). 4 (Pex) Confirmare, adeverire a unui fapt săvârșit, văzut sau auzit de cineva Si: (înv) mărturisit¹ (4), măirturisitură (2), mărturiseală (2). 5 (Ccr) Act, document care conține o declarație, o depoziție etc. 6 Probă. 7 Indiciu. 8 (Îvr) Mărturie (17). 9 (Trs; lpl) Anunț, înștiințare publică făcută de preot în biserică, prin care se aduce la cunoștința poporului adunat logodna a doi tineri Si: strigări, vestiri Vz mărturie (19). 10 (înv) Putere de a recunoaște săvârșirea unei fapte rele. 11 (Bis) Spovedanie. 12 (Mpl) Destăinuire.