MĂRTURISÁNIE s. f. 1. (Învechit) Mărturie (2). Nu ne-au slobozit pă nici unul păn' n-am adus carte de la vameș de la Cîineni și de la săteni, cu mărturisanie (a. 1 724). IORGA, S. D. XII, 26. Mărturisaniia Barbului Grumezea ce știe de mărturiseaște pentru scrisorile munților Sarăcinul (a. 1768). BUL. COM. IST. II, 262. 2. (Bis. ; rar) Spovedanie. Cf. COSTINESCU. Dacă îl prinde stăpînirea mai nainte de mărturisanie și de călugărie?. . . Să intre în biserică. . . să îngenunche. GALACTION, O. 250. – Pl.: mărturisanii. – Mărturisi + suf. -anie.