mărturie s.f. I 1 (jur.) declarație, depoziție, mărturisire, <rar> confesiune, <înv. și pop.> zisă (v. zis), <înv.> mărturisanie, mărturiseală, tacrir, zicere, <turc.; înv.> tacrir. Mărturiile martorilor au fost hotărâtoare în rezolvarea crimei. 2 (jur.) dovadă, probațiune, probă, <pop.> arătare, <înv.> dreptate. Criminaliștii caută mărturii pentru identificarea victimei. 3 adeverință, dovadă, <înv.> mărturiseală, patentă, răvaș, siguranță, sinet, testimoniu, teșcherea¹, zapiscă, <rus.; înv.> rospiscă. A adus o mărturie din care reiese că a fost student la zi. 4 dovadă, indicație, indiciu, pildă, probă, semn, <livr.> testimoniu, <rar> piatră de încercare, piatră de încercat, piatră de probat, piatră de probă, <înv. și reg.> scrisoare, tudumană, <înv.> dovedeală, mărturiseală, piatră de cercare, răspuns. Există mărturii numeroase care să-i confirme presupunerea. 5 atestare, dovadă, probă. Pentru a-și susține teoria, caută mărturii în operele clasicilor. 6 (în practicile relig. ortodoxe) stare. Mărturia este partea dintr-o cântare bisericească executată, alternativ, de două persoane. 7 (art.; relig.; rar) mărturia credinței v. Crezul (v. crez). Simbolul credinței (v. simbol). 8 (înv.) v. Informație. Știre. Veste. 9 (înv.) v. Învățătură. Normă. Precept. Principiu. Regulă. 10 (înv.) v. Martiraj. Martiriu. Martirizare. Martirizație. Mucenicie. Supliciu. II (concr.) 1 (jur.; înv. și reg.) v. Martor. 2 (relig. creștină; înv.) v. Martir². Mielușeaua Domnului (v. mielușel). Mucenic².