MĂRITA (-it) I. vb. tr. 1 A da în căsătorie (o fată, o femeie), a cununa cu un bărbat: a-și ~ fata; Miile și sutele Mărită slutele (PANN) ¶ 2 Ⓕ A se scăpa de un lucru, a-l vinde pe un preț de nimic: în sfîrșit... unul mai dă, altul mai lasă, și Prepeleac mărită capra (CRG.). II. vb. refl. A lua de bărbat [lat. marītare].