MĂRIGÁN adj. (Mold. și Transilv.) Care este mai mare decît mijlociu, (aproape) mare¹. Cf. JAHRESBER. IV, 329, CONV. LIT. XLIV, 131, CDDE, com. din LOMAN-SEBEȘ. De cînd nu l-am văzut, a crescut mărigan. COMAN, GL. ♦ (Substantivat) Băiat mai mare ; băietan, vlăjgan. El era un mărigan, că creștea iute, de nu ți-a mai văzut ochii. I. CR. III, 326, cf. iv, 122. - De la mare¹. Cf. g ă l i g a n.