mărie¹ s.f. 1 (urmat de un adj. pos. sau de un pron. pers. la pers. 2 ori 3, formează loc. pron. de politețe) domnie, înălțime, maiestate, <reg.> măreasă, <înv.> mărime, mărire. Măria Sa a încheiat audiențele. 2 (înv. și pop.) v. Demnitate. Poziție. Rang. 3 (înv.) v. Dimensiune. Mărime. Măsură. Proporție. 4 (înv.) v. Amor-propriu. Aroganță. Deșertăciune. Fală. Fudulie. Infatuare. Înfumurare. Îngâmfare. Mândrie. Orgoliu. Prezumție. Prezumțiozitate. Semeție. Suficiență. Trufie. Vanitate. 5 (înv.; urmat de determ. care indică felul) v. Acuitate. Forță. Intensitate. Putere. Tărie. 6 (înv.) v. Importanță. Însemnătate. Seriozitate. Valoare. 7 (înv.) v. Apologie. Cinste. Cinstire. Elogiu. Glorie. Laudă. Mărire. Omagiu. Preamărire. Preaslăvire. Proslăvire. Slavă. Slăvire. 8 (înv.) v. Glorie. Grandoare. Măreție. Mărire. Slavă. Splendoare.