mărgăritărel s.n. 1 mărgărităraș, <pop.> mărgărele. Are un inel cu mărgăritărele. 2 (bot.) Convallaria majalis; cerceluși (v. cerceluș), lăcrămioară, mărgăritar, <pop.> mărgărit¹, <reg.> clopot, clopoțel, dumbrăvioară, georgiță, iarba-lui-Sfântul-Gheorghe (v. iarbă), iarba-mărgăritarului (v. iarbă), lăcrămeasă, lăcrimiță, liliom, liliom-alb, liliom-bun, păhăruțe (v. păhăruț), suflețel, <înv.> lăcrimele (v. lăcrimea), suflete (v. suflet). 3 (med.; pop.) v. Stomatită. 4 (med.; pop.) v. Muguet.