mărgică s.f. I mărgea, <fam.; iron.> sticlă. II (art.; entom.) mărgica-cucului = a <reg.> mărgicuța-cucului (v. mărgicuță), somn², somnișor², somnul-cucului (v. somn²), stupitul-cucului (v. stupit). Mărgica-cucului este învelișul larvar al insectei Aphrophora spumaria, care, după ce iese larva, se usucă, căpătând forma unei mărgele; b <reg.> glasul-cucului (v. glas), stupitul-cucului (v. stupit). Mărgicele-cucului sunt ouăle fluturelui inelat depuse (în forma unui inel) pe ramurile copacilor. III (reg.) <reg.> mărgelătură. IV (bot.; reg.) 1 v. Siminoc (Helichrysum arenarium). 2 mărgică-țeapănă v. Rozmarin-de-munte (Gnaphalium silvaticum).