MĂRGELÁT, -Ă adj. 1. (Regional) Care este împodobit cu mărgele (I 1). Băieți mai îndrăzneți . . . să mai uită la inele, or la mărgele, or la betili mărgelate. JIPESCU, O. 39. Țurgulatâ, mărgelată, Mere seara la poiată. DOINE, 293. Cînd la oblînc mi-ș căta, Capu Vid'ii mi-l găsea, Mărzelat șî serselat. DENSUSIANU, Ț. H. 177. Decît încercelată, mărgelată și flămîndă, mai bine ciulă și sătulă. ZANNE, P. III, 555. 2. P. a n a l. (Prin Munt., Olt., despre unele animale) Care are la gît niște protuberanțe în formă de mărgele (I 1). Cf. STOIAN, PĂST. 63. Porc mărgelat. H IV 116. Capră mărgelată. ib. XI 6. 3. P. an a l. (Regional, despre oi) Care are lîna creață, inelată, buclată ; (despre lînă) creț, inelat, buclat. Ce-ți pare mai blînd, mai plăpînd ca oițili. . ., mieii, mielili tărcuși și tărcușe, mărgelați și mărgelate? JIPESCU, O. 48, cf. SCRIBAN, D. – Pl.: mărgelați, -te. – De la mărgele.