MĂRGELÁ vb. I. Tranz. (Regional) 1. A împodobi cu mărgele (I 1). Noi meșterii am împodobit-o, Am cercelat-o, mărgelat-o, Cu basmale am legat-o. I. CR. II, 15. 2. (Complementul indică buștenii care alcătuiesc o plută) A ciopli la capetele din față, pentru a fixa mai bine chingile (Călugăreni-Piatra Neamț). ARVINTE, TERM. 155. – Prez. ind.: mărgelez. – Derivat regresiv de la mărgelat.