Definiția cu ID-ul 1254879:
Tezaur
MĂREL, -EA adj. (În poezia populară) Măricel (1). Sus ceriul l-a ridicat. . . mai frumos l-a-mpodobit Tot cu stele mărunțele, Mai pe sus cu mai mărele. VICIU, COL. 21, cf. T. PAPAHAGI, C. L. - Pl.: mărei, -ele. – Mare1 + suf. -el.