Definiția cu ID-ul 1254837:
Tezaur
MĂRCĂTÚRĂ s. f. (Prin vestul Bucov. și nord-vestul Mold.) Porțiune de pădure însemnată spre a fi tăiată (LEXIC REG. 104) sau de unde au fost tăiați copacii și au rămas cioturile (A V 7, 31). - Pl.: mărcături. – Și: marcatúră s. f. LEXIC REG. 104. – Marca + suf. -ătură.