MĂRCÉȚ s. m. (Bot. ; regional) Rodul-pămîntului (Arum maculatum). Cf. COTEANU, PL. 30, LB, POLIZU, PONTBRIANT, D., CIHAC, II, 205, DDRF, BRANDZA, FL. 463, ALEXI, W., BIANU, D. S., PANȚU, PL. - Pl.: mărceli. – Și: mîrcéț (GHEȚIE, R. M. BARCIANU, TDRG, ȘĂINEANU, D. U.), marcéț (COTEANU, PL. 30, BARONZI, L. 137), murcéț (CIHAC, II, 205, DDRF, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W.) s. m. - Etimologia necunoscută.