MĂRÁC adj. (Ban., de obicei întărind pe „sărac”) Foarte sărac; sărman. ZANNE, P. V, 569, H VIII 175, com. din BRĂDIȘORUL DE JOS-ORAVIȚA. Mi-s sărac, mărac, N-am din țoali nici dărap. ALEXICI, L. P. 172. L-o făcut sărac mărac. L. COSTIN, GR. BĂN. 133, cf. NOVACOVICIU, C. B. I, 14. - Formație spontană de la sărac. Cf. GRAUR, E. 19, 20. Cf. m ă r a t.