MĂNĂTARCĂ, MÎNĂTARCĂ (pl. -ărci) sf. 🌿 1 Ciupercă cu pălăria brună-gălbuie, cu carnea albă, puțin roșietică sub epidermă, cu miros și gust plăcut; numită și „burete”, „hrib” Mold. Bucov., „mitarcă” sau „pitarcă” Trans. (Boletus edulis) (🖼 3027) 👉 și PL. I, 21 ~ -URSEASCĂ PITA-VACII [ngr. μανιτάρι].