mănăstire s.f. 1 (relig.) locaș de cult (v. locaș¹), locaș de închinare (v. locaș¹), locaș de rugăciune (v. locaș¹), locaș dumnezeiesc (v. locaș¹), locaș sfânt (v. locaș¹), <la catolici> abație, claustra, <înv.> convent, monaster. Mănăstirile din nordul Moldovei sunt renumite în întreaga lume. 2 (arhit. bis.; reg.) v. Catedrală.