Definiția cu ID-ul 1254700:
Tezaur
MĂNUNCHIÁT, -Ă adj. (Rar) Prevăzut cu mîner, cu plăsele. Cf. m ă n u n c h i (II). Brîul încinge lung și lat, Într-însul vîră punga, cuțitul mănuchiat. I. NEGRUZZI, S. II, 136, cf. TDRG. - Pl.: mănunchiați, -te. – Și: (regional) mănuchiát, -ă adj. – V. mănunchia.