Definiția cu ID-ul 1254698:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂNUNCHIÁ vb. I. Tranz. (Rar) 1. A lega, a strînge (în) mănunchi (I 1, 2, 3); a înmănunchia. Un pămătuf de busuioc mănunchiat prin o zdreanță, ap. TDRG. 2. A pune mîner unui obiect. Cf. m ă n u n c h i (II). Cf. TDRG. – Prez. ind.: mănunchez. – Și: (regional) mănuchiá vb. I. COSTINESCU. – V. mănunchi.