MĂMĂLIGOS, -OÁSĂ adj. (Despre oameni, depreciativ) Lipsit de energie, de inițiativă ; molîu, bleg. Cf. POLIZU. Ce nevolnic, mi-a scos sufletul; mai bine moartea decît așa tigoare de bărbat, sîcîit și mămăligos. VLAHUȚĂ, O. A. 234, cf. TDRG, com. MARIAN. Tari-i mămăligos la lucru. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. – Pl.: mămăligoși, -oase. – Mămăligă + suf. -os.