MĂMUȘOARĂ s. f. (Popular) Diminutiv (hipocoristic) al lui m a m ă. 1. Mămică. D-acas cînd am plecat, Mămușoara Mi-am lăsat Nemîncatâ, Nebăută, De nevoie Doar știută. TEODORESCU, P. P. 678. 2. Cf. m a m ă (I 4). Lasă, mămușoară, nu te supăra. ISPIRESCU, L. 396. Aide, mămușoară, haide, îi zise fata cealaltă. Vrăjește-mi cum știi de dor, pînă cînd nu pic să mor. VISSARION, B. 170. – Pl.: mămușoare. – Mamă + suf. -ușoară.