MĂMULEÁNĂ s. f. (Regional) Mămică. Hei, tu, mămuleana mea, Deschide, mamă, poarta. T. PAPAHAGI, M. 122. ◊ (În formule exclamative de mirare, de compătimire etc.) Cît era de sărac, de vai de mămuleana lui, tot parcă nu-i venea a pleca de lîngă copiii lui. I. CR. IV, 197. - Pl.: mămulene. – Mamă + suf. -uleană.