MĂLĂUȚ s. n. (Regional) 1. Mălăiaș (2). Cf. ȘEZ. II, 224. Femeile care au copii mici pentru ei fac mălăuțe. ib. V, 52, cf. 53. Băietu așa de puțin mînca, Douăsprezece mălăuțe le ridica. MAT. FOLK. 1 469, cf. ALR I 766/576. 2. (Bot. ; regional) Nalbă (Malva silvestris) (Vînători-Sighișoara). ALR II 6309/157. – Pl.: mălăuțe. – Și: mălăiúț s. n. Com. MARIAN, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. – Mălai + suf. -uț.