mălăiște sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ti / E: mălai + -iște] 1 (Dob; Mar) Loc cultivat cu mei sau cu porumb Si: mălăină (1), mălăiș, mălăiștină, meiște. 2 (Trs; Mun) Loc pe care a fost cultivat mei sau porumb și pe care au rămas cotoarele după tăierea plantelor Si: miriște, mălăină (2). 3 (Mol) Arătură făcută într-o porumbiște. 4 (Reg) Bucată de pământ care se ară în fiecare an Si: (reg) mălăină (3). 5 (Pop) Teren cultivabil Si: (reg) mălăină (4). 6 (Bot; reg) Barba-ursului (Equisetum arvense).