MĂLAIU (pl. -aie, -aiuri) sn. 1 🌿 Mold. Bucov. Trans. Meiu: ~l iarăși se samănă și de vreme și tîrziu (DRĂGH.); numit și ~-MĂRUNT (BUD.); unde fusese ieri pădurea... acum era numai o holdă de ~-mărunt (RET.); (P): vrabia ~ visează (și calicul praznicul), omul pomenește, visează adesea lucrul care-i place mai mult, pe care-l are la inimă: cine se teme de vrăbii, nu seamănă ~; și-a trăit traiul, și-a mîncat ~l, se zice despre un om care a îmbătrînit, care nu mai poate gusta din plăcerile vieții ¶ 2 🌿 ~-TĂTĂRESC-MĂTURI ¶ 3 ~L-CUCULUI 👉 CUC 3; MĂLAIUL-CUCULUI², mică plantă ierboasă, cu flori brune, dispuse la vîrful ramurilor; crește prin livezi de pomi și prin păduri; numită și „horști”, „părășin” sau „păuniță” (Luzula pilosa) (🖼 3017) ¶ 4 Făină de porumb ( Mold. „făină de păpușoiu”), din care se face mămăliga; (P): cine fuge de la moară se întoarce fără ~ (ZNN.); cînd ~ are, sare n’are, cînd sare are, ~ n’are, n’are niciodată toate cele ce-i trebue ¶ 5 🍽 Turtă din făină de porumb coaptă în cuptor: du-te mai bine la cămară, să-ți dea o bucată de ~ (ALECS.) ¶ 6 ~ de cînepă, turtă de cînepă ¶ 7 🚜 Mălaie pl. Trans. Maram. Pămînturi semănate cu porumb: mălaiele le-a lăsat nesăpate (RET.).