MĂJĂRÍT s. n. 1. (Învechit, mai ales în Mold.) (Dreptul de a face) negoț cu pește. Cf. CIHAC, II, 513, MÎNDRESCU, UNG. 88. 2. Taxă percepută în trecut pe venitul provenit din negoțul de pește. Să ia și măjâritul dă la ceia ce poartă majă dă pește sărat prin târguri (a. 1701). IORGA, S. D. V, 341. Să se rîdice și măjîritul din București i vătășia de pescari (a.. 1809). ap. TDRG, cf. BARCIANU, V., DDRF. În afară de văcărit, mai sînt amintite:. . . tutunăritul (pe pogonul de tutun), măjăritul (pe „maja” de pește). OȚETEA, T. V. 52. - Și: (învechit, rar) măzărít s. n. DDRF. – Măjar¹ + suf, -it.