MĂJĂLÍ vb. IV. Tranz. (Prin nordul Transilv.) A cîntări (cu maja) ; (învechit și regional) a măji¹. Cf. CABA, ȘĂL., CV 1 949, nr. 3, 35, ALR I 1 599/341, 1 600/315, 341, 355, 357, MAT. DIALECT, I, 79. ◊ R e f l. Io mă măjălesc. ALR I 1 600/283. Prez. ind.: măjălesc. – Și: măjăluí vb. IV. ALR I 1600/343, 354. – Din magh. mazsál.