MĂISTĂRÉL s. m. (Prin Ban.) Diminutiv hipocoristic al lui m a i s t ă r. V. m a i s t r u (1). S-a dus printr-un orășel S-a băgat la-un măistârel: Bună ziua, măistărel – Sănătos căpitănel. – Măi maistere, măistărel, Haida, fă-mi un sălășel. RETEGANUL, TR. 17. - Pl.: măistărei. – Maistăr + suf. -el.