Definiția cu ID-ul 1254215:
Tezaur
MĂIMUI vb. IV. T r a n z. (Regional) A maimuțări (1) (pe cineva sau ceva) ; a imita. Măimuind graiul celui negru, BĂRAC, ap. TDRG. - Prez. ind.: mâimuiesc. – Cf. m o i m ă, m a i m u n, m a i m u n ă.
MĂIMUI vb. IV. T r a n z. (Regional) A maimuțări (1) (pe cineva sau ceva) ; a imita. Măimuind graiul celui negru, BĂRAC, ap. TDRG. - Prez. ind.: mâimuiesc. – Cf. m o i m ă, m a i m u n, m a i m u n ă.