măiestrie s.f. I 1 artă, dibăcie, iscusință, îndemânare, meșteșug, pricepere, stil, știință, talent, <fam.; iron.> savantlâc, <înv.> iscusime, tehnă, <grec.; înv.> perilipsis, <fig.; livr.> clasicitate. Statuia a fost executată cu multă măiestrie. 2 virtuozitate. Marele violonist cântă cu măiestrie. CD-ul cuprinde piese de mare măiestrie. 3 (lit.; înv.) măiestrie dramatică v. Artă dramatică. Dramă. 4 (înv.) v. Abilitate. Artificiu. Stratagemă. Subterfugiu. Șiretenie¹. Șiretlic. Șmecherie. Tertip. Truc. Viclenie. Vicleșug. Vulpenie. 5 (relig. creștină; înv.) v. Dar². Favoare. Grație. Har. II (în credințe și superstiții; înv. și reg.) v. Descântec. Farmec. Magie. Sortilegiu. Vrajă. Vrăjitorie. III (înv.) v. Complot. Conjurație. Conspirație. Intrigă. Mașinație. Uneltire.