MĂIESTRIE s. f. (Mold.) Cursă, laț. Va întinde nește măiestrii (c u r s e MUNT.) la vreo vie sau la vreun pomăt sau la altceva pentru să prindză pre carii strică roade. PRAV. Vînătorii măiestrii spre vînarea fililor punea. CANTEMIR, IST.; cf. CI, 169. Etimologie: măiestru + suf. -ie. Vezi și măiestreț, măiestri. Cf. capcană, clucsă, pruglâ, sîlță, zăbroană.