MĂIERÍȘTE s. f. (Prin Transilv. și Ban.) Locuințe și acareturi care se află în afara satului, la locurile de plugărit (CHEST. II 34/49, 270, 35/270, ALR I 379/257, 339) ; fermă (PONTBRIANT, D., I. CR. II, 247) ; loc îngrădit sau construcții în care se păstrează temporar recolta, uneltele de plugărie etc. (DENSUSIANU, Ț. H. 323) ; (învechit și regional) clădirile din curtea unui mare proprietar (BUDAI-DELEANU, LEX., LB, CHEST. II 392/288). Au voie a să folosi cu vînatul. . . ca și cu un dobitoc domestic care este crescut în măieriște. COD. SILV. 49. Multe familii țin și odaia aceasta de paradă, locuind iarna în bucătărie, mai ales dnd au „sălașe” sau „măieriște”, or la cîmp, unde petrec o parte din membrii familiei. MOLIN, R. B. 288. - Pl.: măieriști. – Și: măieriște s. f. – Maier + suf. -iște.