măierán, (măghiran), s.m. Plantă erbacee cu flori albe sau roșii și cu miros plăcut (Origanum majorana): „Măieran cu clop întins, / Mândru drăguț mi-am cuprins” (Bilțiu, 2006: 221). ■ (med. pop.) Se folosește sub formă de ceai pentru stimularea digestiei, combaterea stărilor nervoase și a insomniilor, în calmarea bătăilor de inimă și în bolile femeiești. – Var. a lui maghiran (DEX, MDA); lat. med. maiorana, prin interm. it. maggiorana, cf. germ. Mageran (DER).