MĂICULUȚĂ s. f. (În poezia populară, de obicei folosit pentru a relua pe „maică” precedent) Măicuță (1). Maică, măiculuța mea, Io mă duc în țări străine. MÎNDRESCU, L. P. 27. Maică, măiculuța mea, De mi-i da după om drag, Șapte sărindare-ti fac. id. ib. 69. – Pl.: ? – Maică + suf. -uluță.