MĂICULIȚĂ, măiculițe, s. f. Măicuță. Hei, mare, apă sărată, Ești cu lacrimi mestecată; Lacrimi de-a voinicilor De dorul mîndruțelor Și de-al măiculițelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 351. ◊ (Cu valoare de interjecție) Măiculiță, spada mea săracă, Oare de te-oi scoate eu din teacă? Uite-n zare, oamenii așteaptă, Cearcă să le-aduci o zi mai dreaptă! BENIUC, V. 21.