măiculiță [At: ISPIRESCU, L. 221 / Pl: ~țe / E: maică + -uliță] 1-14 sf (Șhp) Maică (1, 6-10, 13) (drăguță și bună) Si: (pop) măiciță (1-14), măiculeană (1-14), măiculeață (1-14), măiculuță (1-14), măicușoară (1-14), măicuță (1-14). 15-17 i Exclamație care exprimă (admirație,) (surpriză sau) entuziasm.